Aceste clipuri transformă confesiuni private în povești vizuale, deseori în camere liniștite, în stil confesional, cu decor minim. Acțiuni ca frecatul și tachinatul se desfășoară pe măsură ce personajele își retrăiesc secretele. O scenă folosește un jurnal uzat ca recuzită, deschis în timpul unui moment-cheie, adăugând profunzime poveștii.